Am crescut cu ideea că acel act al căsătoriei ne deschide o uşă spre un adevărat paradis, o lume accesibilă numai celor căsătoriţi, în care pacea şi buna înţelegere domnesc pretutindeni.

Nu ne-a spus nimeni înainte că există şi certuri, că se întâmplă să nu avem chef de discuţii cu partenerul sau că nu simţim întotdeauna nevoia să împărtăşim totul, exact atunci când nu suntem siguri pe noi, că uneori ne e teamă să nu fim judecaţi pentru ideile noastre, ca nu mereu vom avea bani necesari pentru satisfacerea unor nevoi imediate, fără să facem sacrificii împreună pentru un scop comun.
Nu ştiam dinainte că cel de lângă noi se poate schimba, că o fire veselă poate ajunge să se închidă în sine, că nu mai găseşte mulţumire doar în a veni seara acasă la noi, să stăm de vorbă că atunci când eram tineri, îndrăgostiţi şi... necăsătoriţi.

Eu sunt de părere că ar trebui să renunţăm la această ideea a fericirii prin căsătorie - nu sunt împotriva căsătoriei, nu mă înţelegeţi greşit, şi eu visez şi acum la rochia de mireasă de culoarea untului - ci doar să ştim că pentru a fi fericiţi în cuplu nu este nevoie de o hârtie semnată în prezenţa martorilor sau de slujba oficiată la biserica.
Fericirea ne-o aduce zi de zi partenerul şi, mai ales, noi însine. Trebuie să învăţăm că fericirea în doi necesită mult efort din partea ambelor părţi, aceeaşi dăruire, şi multă încredere reciprocă, alături de respect.

Trăim cu omul de lângă noi, nu cu instituţia căsătoriei. Pe el îl cunoaştem zi de zi mai mult, cu bune şi rele, cu momentele de veselie, de tristeţe, de calm sau de exuberanţă.
Depinde numai de noi să încercăm să îl cunoaştem şi să ne lăsăm descoperiţi, la rândul nostru, să învăţăm să acceptăm persoana iubită şi să respectăm dorinţele şi aşteptările lui. Să învăţăm să ne sprijinim reciproc, fără mânie şi fără reproşuri... în fond, aceasta este adevărata iubire.

De ce să ne cramponăm de idea fixă a unor acte, în loc să ne străduim să fim din zi în zi mai buni cu persoana iubită, că la rândul nostru să fim din zi în zi mai iubiţi, să trăim împreună acele clipe frumoase... de după căsătorie?
Oare nu merită să ne bucurăm în fiecare moment de prezenţa celuilalt în loc să ne facem gânduri negre în ceea ce priveşte viitorul relaţiei? Dacă ne căsătorim, şi când, şi cum, şi unde...?

Vă doresc casă de piatră şi multă fericire în viitor!

Autorul articolului Despre casatorie: Ana Maria

Sursă: www.flu.ro